, măcinări, s.f. (Adesea fig.) Acțiunea de a (se) măcina și rezultatul ei; măcinat1, măcinătură, măciniș. – V. măcina.
s. 1. măcinat, măciniș, (rar) mă-cinătură. (~ grâului.) 2. v. ruinare. 3. roadere, săpare, săpat. (~ malului de către ape.)
s. f., g.-d. art. măcinării; pl. măcinări