, măcinături, s.f. (Rar) Măcinare. ♦ (Concr.) Ceea ce rezultă în urma măcinării; măciniș. 2. Pământ ros de ape; mâncătură, surpătură. – Măcinat1 + suf. -ură.
s. mâncătură, rosătură. (O ~ adâncă în mal.)
s. v. măcinare, măcinat, mă-ciniș.
s. f., g.-d. art. măcinătúrii; pl. măcinătúri