, măguleli, s.f. Faptul de a măguli; vorbă sau gest de măgulire; lingușeală; amăgeală. – Măguli + suf. -eală.
s. v. lingușire.
s. f., g.-d. art. măgulélii; pl. măguléli
f. v. A MĂGULI și A SE MĂGULI. ♢ A umbla cu ~eli a căuta să câștige bunăvoința cuiva prin vorbe de laudă, atenții, servicii. /a măguli + suf. ~eală