mălurări, s.f. Faptul de a se mălura [Var.: măluríre s.f.] – V. mălura.
pers. 3 mălurează, vb. I. Refl. (Despre cereale) A se umple de mălură (1), a se înnegri din cauza mălurei, a se îmbolnăvi de mălură. – Din mălură.
vb., ind. prez. 3 sg. mălureáză
intranz. A se îmbolnăvi de mălură; a fi atins de mălură. /Din mălură