mărșăluiri, s.f. Acțiunea de a mărșălui. – V. mărșălui.
s. f., g.-d. art. mărșăluírii; pl. mărșăluíri
mărșăluiesc, vb. IV. Intranz. A se deplasa în marș; a mărșui. ♦ Fam. A face un drum lung, obositor. – Marș + suf. -ălui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărșăluiésc, imperf. 3 sg. mărșăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mărșăluiáscă