mărginiri, s.f. 1. Acțiunea de a (se) mărgini și rezultatul ei. 2. Fig. Posibilitate redusă de înțelegere, de intuiție; îngustime spirituală, mediocritate (în gândire, în concepții etc.) prostie. – V. mărgini.
s. 1. v. delimitare. 2. v. limitare. *3. (fig) îngustime, obtuzitate, opacitate. (~ spiritului cuiva.)
f. 1) v. A MĂRGINI și A SE MĂRGINI. 2) fig. Capacitate intelectuală redusă; îngustare a minții. /v. a mărgini