mărmuriți, -te, adj. 1. (Rar) Lucrat în marmură; sculptat. 2. (Fig.) Înmărmurit. ♦ (Despre obiecte) Neclintit, nemișcat. – V. mărmuri.
adj. v. împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, înțepenit, neclin-tit, nemișcat, țeapăn, țintuit.
mărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A lucra ceva în marmură. 2. Intranz. Fig. (Înv. și pop.) A înmărmuri, a încremeni (de frică, groază). – Din marmură.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărmurésc, imperf. 3 sg. mărmureá; conj. prez. 3 sg. și pl. mărmureáscă