mătănăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A face mătănii; a se înclina. 2. A se clătina, a se bălăbăni. ♦ Fig. A fi nehotărât; a șovăi, a ezita. – Cf. mătanie.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătănăiésc, imperf. 3 sg. mătănăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mătănăiáscă