măturături, s.f. 1. Măturare. 2. (Concr.) Gunoi adunat cu mătura. – Mătura + suf. -ătură.
s. v. măturat.
s. f., g.-d. art. măturătúrii; pl. măturătúri
f. 1) v. A MĂTURA. 2) Gunoi adunat cu mătura (de pe o suprafață). /a mătura + suf. ~ătură