, pers. 3 mắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac-mac; a măcăni. – Mac1 + suf. -ăi.
vb. (rar) a hăcăi, (reg.) a măcăli, a măcăni, a mărțăi, a ocăi. (Rațele ~.)
vb. v. ocăcăi, orăcăi.
vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. măcăie; imperf. 3 sg. măcăiá
pers. 3 măcăie intranz. (despre rațe) A scoate sunete caracteristice speciei; a face „mac-mac”. /mac + suf. ~ăi
s.f. (Reg.) Nume dezmierdător dat mamei, mătușii, nașei etc. – Din mă[mu]că.
, mấcâi, vb. IV (pop.) a se bâlbâi.