, pers. 3 mắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac-mac; a măcăni. – Mac1 + suf. -ăi.
pers. 3 măcăie intranz. (despre rațe) A scoate sunete caracteristice speciei; a face „mac-mac”. /mac + suf. ~ăi
, măcăituri, s.n. Faptul de a măcăi; strigătul caracteristic al raței; măcănit; măcăitură. – V. măcăi.
n. Sunet caracteristic scos de rațe. /v. a măcăi