macarale, s.f. Aparat, dispozitiv sau sistem tehnic construit pe principiul scripeților, cu care se ridică (și se deplasează) greutăți (mari) pe distanțe scurte. – Din tc. makara.
f. Sistem tehnic, construit pe principiul scripeților, care servește la ridicarea și deplasarea pe distanțe scurte a greutăților mari. /<it. makara
s.f. – Aparat, unealtă de ridicat. – Mr. măcară. Tc. makara (Miklosich, Türk. Elem., II, 122; Roesler 572; Meyer 255; Șeineanu, II, 240; Berneker, II, 9; Lokotsch 1371), cf. ngr. μακαρᾶς, alb. makarë, sb., bg. makara. Măcărău, s.n. (Olt., manivelă de puț cu scripete) este același cuvînt.