macaturi, s.n. Cuvertură de lână, de bumbac etc. (cu desene); scoarță sau covor care se pune pe pereți. – Din tc. makat.
s.n. – Cuvertură. – Mr. măcate. Tc. macad (Șeineanu, II, 240; Lokotsch 1370; Ronzevalle 163), din arab. mak’ad „loc de stat”, pentru a se familiariza, în Orient se primește un loc pe patul turcesc; cf. ngr. μαϰάτι, bg., sb., pol. makat.
(pop.) s.n., pl. macáturi / macáte