s.n. Comportare, acțiune vicleană, perfidă; perfidie, machiaverlâc, rea-credință. [Pr.: -chi-a-] – Din fr. machiavélisme, it. machiavellismo.
s. v. duplicitate, falsitate, fățărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug.
s. n. (sil. -chi-a-), (fapte) pl. machiavelísme
n. 1) Politică bazată pe mijloace perfide (până la cele mai violente, crude și diabolice) pentru a-și atinge scopul. /<fr. machiavélisme, it. machiavellismo
s.n. Teorie politică expusă de Machiavelli; politică ce uzează de orice fel de mijloace pentru a-și atinge scopurile. ♦ Purtare lipsită de scrupule; reacredință, perfidie, viclenie. [Pron. -chi-a-. / < it. machiavellismo, fr. machiavélisme, cf. Machiavelli – om politic, scriitor și istoric italian].