s.f. (Liv.) Pată ♦ Modificare de culoare a pielii, datorită unei reacții inflamatoare. ♦ Porțiune a unui organ vegetal diferit colorată de fondul general. [Cf. lat. macula, fr. macule].
s. f. 1. pată. 2. modificare de culoare a pielii datorită unei reacții inflamatoare. ♢ pată pe un organ vegetal. 3. depresiune a retinei, la polul posterior al globului ocular, unde acuitatea vizuală este maximă; pată galbenă. (< fr. macule, lat. macula)
maculez, vb. I. tranz. (Livr.) A păta, a murdări, a mânji. – Din lat. maculare, fr. maculer.
tranz. rar A acoperi cu pete (total sau parțial); a umple de murdărie; a păta. /<lat. maculare, fr. maculer
vb. – A păta, a murdări. Fr. maculer. – Der. maculatură, s.f., din fr. maculature; maculator, s.n. (caiet de notițe).
vb. I. tr. 1. (Liv.) A păta. 2. A strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. [Cf. fr. maculer, lat. maculare].