, măgării, s.f. Comportare, atitudine, faptă sau vorbă obraznică, impertinentă; obrăznicie. – Măgar + suf. -ie.
s. v. obrăznicie.
s. f., art. măgăría, g.-d. art. măgăríei; pl. măgăríi, art. măgăríile
f. Purtare, vorbă sau faptă prostească, impertinentă; neghiobie. /măgar + suf. ~ie