magnetizații, s.f. Mărime care indică gradul de magnetizare al unui corp; intensitate de magnetizare. – Din fr. magnétisation.
s. (FIZ.) intensitate de magnetizare.
s. v. magnetizare, polariza-re magnetică.
s. f. (sil. -ți-e), art. magnetizáția (sil. -ți-a), g.-d. art. magnetizáției; pl. magnetizáții, art. magnetizáțiile (sil. -ți-i-)
f. Mărime prin care se caracterizează starea de magnetizare a unui corp. /<fr. magnétisation
s.f. (Rar) Magnetizare. ♦ Mărime vectorială care caracterizează starea de polarizare magnetică a corpurilor. [Gen. -iei. / cf. fr. magnétisation].
s. f. mărime vectorială care caracte-rizează starea de polarizare magnetică a corpurilor; intensitate de magnetizare. (< fr. magnétisation)