definiția majorați definiție dex

majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare (un preț, un impozit, un salariu etc.); a spori. – Din fr. majorer.

vb. a crește, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (A ~ prețul; prețurile s-au ~.)

≠ a micșora

vb., ind. prez. 1 sg. majoréz, 3 sg. și pl. majoreáză

tranz. (prețuri, tarife, taxe, lefuri etc.) A face mai mare în număr, volum sau intensitate; a mări; a spori. ~ producția /<fr. majorer

vb. I. tr. A mări. a spori, a urca. [P.i. -rez. / < fr. majorer].

vb. tr. a mări, a spori, a urca. (< fr. majorer)

s.n. Vârstă la care o persoană devine majoră (1); starea (juridică a) persoanei majore; majoritate civilă. – Din fr. majorat.

majorați, -te, adj. (Despre prețuri, impozite etc.) Mărit⁴, sporit. – V. majora.

adj. crescut, mărit, ridicat, sporit, urcat. (Prețuri ~.)

s. (JUR.) majoritate, (înv.) majore-nitate, vârstnicie. (Tânărul a ajuns la ~.)

≠ minorat

s. n.

n. 1) Vârstă la care o persoană beneficiază de toate drepturile civile și politice, devenind totodată responsabilă de acțiunile sale în fața legii. 2) Situație a unei persoane majore. /<fr. majorat

s.n. 1. Vârstă de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile și politice; starea juridică a celui devenit major; majoritate civilă. 2. (Ist.) Proprietate inalienabilă rezervată primului născut în linie masculină al unei familii nobile. [< fr. majorat, cf. germ. Majorat].

s. n. 1. proprietate inalienabilă rezervată primului născut în linie masculină al unei familii nobile. 2. vârstă de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile și politice; starea juridică a celui devenit major. (< fr. majorat, germ. Majorat)