malaci, -ce, s.m. și f. Pui al bivoliței. ♢ Epitet depreciativ pentru un om gras, greoi și leneș. – Din bg. malak.
s. (ZOOL.) (reg.) bivolaș, turmac.
s. m., pl. maláci
m. 1) Pui de bivol. 2) derp. rar Om gras și greoi. /<bulg. malak
s.m. – Bivol mic. Ngr. δαμαλάϰι „juncan”, din δαμάλι „vițel”, cf. bg. malak. Der. din gr. μαλαϰός „fraged, tînăr” (Cihac, II, 672; Berneker, II, 11; Tiktin) sau din bg., pusă în legătură cu sl. malŭ „mic” (Tiktin; Candrea) pare mai puțin probabilă.