manichiuri, s.f. Îngrijire specială dată unghiilor de la mâini prin tăierea și pilirea lor, urmată de curățarea pielițelor (și de lăcuire). – Probabil din germ. Manikür, Maniküre. Cf. fr. manucure, manicure „manichiuristă”.
s. f. (sil. -chiu-), g.-d. art. manichiúrii; pl. manichiúri
f. Îngrijire estetică a unghiilor (prin curățarea și lăcuirea lor). [G.-D. manichiurii; Sil. -chiu-] /<fr. manucure, germ. Manikür
s.f. Îngrijire a mâinilor și mai ales a unghiilor de la mâini prin curățirea (și lăcuirea) lor. [Pron. -chiu-. / < fr. manucure, cf. lat. manus – mână, cura – îngrijire].