s.f. – Îngrijire a a mîinilor. – Var. manichiură. Fr. manicure, în loc de manucure. – Der. manicura, vb. (a îngriji mîinile); manicuristă (var. manichiuristă, manichiureză), s.f. (femeie care îngrijește mîinile și unghiile).
manichiuri, s.f. Îngrijire specială dată unghiilor de la mâini prin tăierea și pilirea lor, urmată de curățarea pielițelor (și de lăcuire). – Probabil din germ. Manikür, Maniküre. Cf. fr. manucure, manicure „manichiuristă”.