(1, 2) manifést, (3) manifestez, vb. I. 1. Tranz. A exprima, a arăta, prin comportare, prin atitudine etc., un sentiment, o tendință. 2. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, a (se) vădi, a (se) exterioriza, a (se) arăta. 3. Intranz. A face o manifestație, a participa la o manifestație, a demonstra. – Din fr. manifester.
vb. 1. a arăta, a demonstra, a dovedi, a vădi. (~ reale aptitudini pentru ...) 2. v. acuza. 3. v. exterioriza. 4. a afirma, a arăta, a exprima. (Își ~ dorința de a...) 5. a demonstra. (Masele ~ pentru ...) 6. (fig.) a se traduce. (Fenomenul se ~ prin apariția unui flux.)
(a participa la o manifestație) vb., ind. prez. 1 sg. manifestéz, 3 sg. și pl. manifesteáză
(a exprima, a arăta un sentiment, o tendință, a (se) face cunoscut) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. maniféstă
intranz. A face manifestație (politică sau sindicală). /<fr. manifester
intranz. 1) (despre sentimente, calități, divergențe) A apărea clar; a căpăta expresie exterioară; a se exterioriza. 2) (despre persoane) A apărea (într-un anumit fel) în fața unei colectivități; a se arăta. /<fr. manifester
tranz. 1) (atitudini, intenții, voință etc.) A face cunoscut în mod manifest. 2) A face să se manifeste; a exterioriza. /<fr. manifester
vb. I. 1. tr., refl. A (se) vădi, a (se) arăta, a (se) face cunoscut. ♦ A (se) da (fără voie) pe față, a (se) trăda. 2. intr. A participa la o manifestație, a face o manifestație. [P.i. (1) manifést și (2) -tez, 3,6 -tă. / < fr. manifester, cf. lat. manifestare].
vb. 1. tr., refl. a (se) vădi, a (se) face cunoscut, a(-și) exterioriza (prin vorbe, fapte, acțiuni) gânduri, sentimente etc. II. intr. a participa la o manifestație, a demonstra. (< fr. manifester, lat. manifestare)