vb., ind. prez. 1 sg. manipuléz, 3 sg. și pl. manipuleáză
tranz. 1) (aparate, mecanisme) A folosi cu ajutorul mâinilor, dirijând cu dibăcie; a mânui; a manevra. 2) A aranja cu grijă în vederea executării unor experiențe sau operații tehnice, științifice sau medicale. /<fr. manipuler
manipulații, s.f. 1. Manipulare. 2. Vagon special pentru șeful de tren și materialele necesare drumului, atașat imediat după locomotivă. [Var.: manipulațiúne s.f.] – Din fr. manipulation.
s. v. manevrare, manevră, manipulare, mânuire.
s. f. (sil. -ți-e), art. manipuláția (sil. -ți-a), g.-d. art. manipuláției; pl. manipuláții, art. manipuláțiile (sil. -ți-i-)
f. Acțiune necinstită, făcută cu scopul de a înșela (pe cineva). /<fr. manipulation
s.f. 1. Manipulare. 2. Vagon așezat imediat după locomotivă, destinat șefului de tren și materialelor necesare pentru drum. [Gen -iei, var. manipulațiune s.f. / cf. fr. manipulation, lat. manipulatio].
s. f. 1. manipulare. 2. vagon special, atașat imediat după locomotivă, destinat șefului de tren. (< fr. manipulation, lat. manipulatio)