mânuțe, s.f. Diminutiv al lui mână; mânușiță, mânuriță. – Mână + suf. -uță.
s. mânușiță, (prin Maram.) mânucă, (prin Olt.) mânușică. (O ~ de copil.)
s. f., g.-d. art. mânúței; pl. mânúțe