marcotez, vb. I. Tranz. A înmulți o plantă prin marcotaj. – Din fr. marcotter.
vb., ind. prez. 1 sg. marcotéz, 3 sg. și pl. marcoteáză
vb. I. tr. A culca și a acoperi cu pământ tulpinile plantelor pentru a le face să prindă rădăcină. [< fr. marcotter].
vb. tr. a culca și a acoperi cu pământ tulpinile plantelor pentru a le face să prindă rădăcini; a face operația de marcotaj. (< fr. marcotter)