mardesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A trage cuiva o bătaie zdravănă; a bate, a lovi (zdravăn). – Din țig. mardo.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mardésc, imperf. 3 sg. mardeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mardeáscă
vb. – A bate, a chelfăni. Țig. mar-, participiul mardo „a lovi” (Bogrea, Dacor., I, 280; Graur 168; Juilland 167). Cuvînt de argou, ca și der. mardeală, s.f. (bătaie); mardeiaș, s.m. (bătăuș). Din același participiu provine țig. mardo, pl. marde „căldărușă”, de unde argoticul mardei, s.m. pl. (bani) cu sing. reconstituit mardeu, s.m. (monedă de un leu).