s. (GEOGR.) mușuroi înierbat.
s. f., pl. marghíle
s. f. movilițe emisferice de pe suprafețele orizontale superioare din regiunile muntoase. (< fr. margouillis)
mărghile, s.f. (Reg.) Loc mlăștinos; mocirlă, baltă. [Acc. și: mắrghilă] – Et.nec.
s. v. băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc.
s. f., g.-d. art. mărghílei; pl. mărghíle
s.f. – Mlaștină, teren mlăștinos. Germ. Mergel „marnă” (Candrea). În Trans.