definiția marita definiție dex

s. v. femeie de serviciu, servitoare, slugă, slujnică.

, maríțe, s.f. (reg.) 1. servitoare. 2. trăgătoare pentru cizme. 3. dans popular.

măriți, -te, adj. 1. Devenit mai mare¹; crescut. ♦ (Despre ochi) Care este larg deschis; lărgit. 2. Slăvit, măreț, înălțat, glorios; cinstit. ♦ Vestit, celebru, ilustru, nobil. – V. mări.

s.n. Faptul de a (se) mări¹; mărire. – V. mări.

s.n. (Pop.) Măritat¹. ♢ Loc. adj. De mărit = (despre fete) bună de măritat. ♢ Expr. A-și face de mărit = a face vrăji pentru a se mărita. – Din mărita (derivat regresiv).

măriți, s.m. (Înv. și reg.) Soț; mire. – Lat. maritus.

adj. 1. v. extins. 2. v. dilatat. 3. v. holbat. 4. v. sporit. 5. rotunjit, sporit. (Avere ~.) 6. v. majorat. 7. v. amplificat. 8. v. preamărit. 9. v. glorios. 10. v. înălțat. 11. lăudat, preaînălțat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~e Doamne!)

adj. v. ales, aristocrat, aristocratic, bun, celebru, distins, faimos, ilustru, înalt, mare, nobil, renumit, reputat, vestit.

s. v. bărbat, căsătorie, ginere, măritat, măritiș, mire, soț.

≠ micșorat, redus

(mire) s. m., pl. măríți

(măritat, mărire) s. n.

s.m. – Soț, bărbat. Mr. mărit. Lat. marῑtus (Candrea-Dens., 1050). Sec. XVI, înv., pare să se fi conservat în expresia de mărit „de măritat” (Tiktin crede că este un postverbal de la a mărita). – Der. mărita, vb. (a (se) căsători o fată), mr. marit, mărtare, megl. marit, măritari, istr. marit, din lat. marῑtāre (Pușcariu 1032; Candrea-Dens., 1051; REW 5361), cf. alb. marton, it. maritare, fr. marier, prov., cat., sp., port. maridar (e cuvînt de uz general, cf. ALR, I, 250); măritiș, s.n. (căsătorie). Der. neol. marital, adj., din fr. marital; maritalmente, adv., din fr. maritalement.

mărít, vb.I 1. Refl. (Despre femei) A se căsători. ♦ Tranz. A da o fată în căsătorie. ♢ Compus: (Bot.) mărită-mă-mamă = ruji galbene. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva. – Lat. maritare.

vb. a (se) căsători. (Ea s-a ~ de tânără.)

vb., ind. prez. 1 sg. mărít, 3 sg. și pl. mărítă

intranz. (despre fete, femei) A se uni prin căsătorie; a se căsători. /<lat. maritare

tranz. 1) (fete, femei) A face să se mărite; a da în căsătorie; a căsători. 2) fig. (lucruri puțin trebuincioase) A vinde, mai ales cu un preț de nimic. /<lat. maritare

s. (BOT.; Rudbeckia laciniata) (reg.) ruji-galbene (pl.).

s. (BOT.; Rudbeckia laciniata) (reg.) ruji-galbene (pl.).

(bot.) s. f.

(bot.) s. f.