maritimi, -e, adj. 1. Care se află la țărmul sau în apropierea mării2. 2. Care este în legătură cu navigația pe mare2. ♢ Putere maritimă = stat care posedă o flotă puternică. [Acc. și: maritím] – Din fr. maritime.
maritimi, -e, adj. 1. Care se află la țărmul sau în apropierea mării2. 2. Care este în legătură cu navigația pe mare2. ♢ Putere maritimă = stat care posedă o flotă puternică. [Acc. și: maritím] – Din fr. maritime.
1) Care este în legătură cu marea; aflat pe malul mării. Port ~. 2) Care este influențat de mare; determinat de acțiunea mării. Climă ~ă. 3) Care se produce pe mare; realizat pe mare. Navigație ~ă. 4) Care ține de navigația pe mare. Drept ~. Forță ~ă. /<fr. maritime
1) Care este în legătură cu marea; aflat pe malul mării. Port ~. 2) Care este influențat de mare; determinat de acțiunea mării. Climă ~ă. 3) Care se produce pe mare; realizat pe mare. Navigație ~ă. 4) Care ține de navigația pe mare. Drept ~. Forță ~ă. /<fr. maritime
adj. Care aparține, care este în legătură cu navigația pe mare; care este lângă mare. ♢ Putere maritimă = stat cu o flotă puternică. [Cf. fr. maritime, lat. maritimus].
adj. Care aparține, care este în legătură cu navigația pe mare; care este lângă mare. ♢ Putere maritimă = stat cu o flotă puternică. [Cf. fr. maritime, lat. maritimus].