definiția martirii definiție dex

, documente despre viața și suferințele martirilor creștini din epoca primară a bisericii, întocmite pe baza relatărilor făcute de martori oculari.

, martiri, -e s.m., s.f. Persoană care a avut de îndurat suferințe, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale. ♦ Spec. Mucenic (al bisericii). ♦ P. gener. Persoană care îndură persecuții, un tratament inuman, bătaie etc. – Din fr. martyr.

, martire, s.n. (Rar) Martiriu. – Din fr. martyr.

s. v. mucenic.

s. v. martiraj, martiriu, mucenicie, supliciu.

(persoană) s. m., pl. martíri

(martiriu) s. n., pl. martíre

m. și f. 1) Persoană care îndură chinuri fizice sau morale pentru o cauză; mucenic. 2) bis. Persoană care a acceptat condamnarea la moarte fără a se dezice de credința creștină. 3) fig. Persoană supusă unor suferințe, tratamente sau persecuții inumane. /<fr. martyr

s.m. și f. Cel care îndură chinuri pentru convingerile sale; mucenic. ♦ Persoană care suferă mult din cauza cuiva. [Cf. fr., lat., gr. martyr].

s. m. f. 1. mucenic (al bisericii). 2. cel care îndură chinuri pentru convingerile sale. (< fr., lat., gr. martyr)

s. v. mucenică.

s. f., g.-d. art. martírei; pl. martíre

martirii, s.n. Suferință, supliciu, tortură sau moarte îndurată de cineva pentru ideile sau convingerile sale; martiraj, martir¹. ♢ Fig. Suferință morală mare. – Din lat. martyrium.

s. v. mucenicie.

s. n. [-riu pron. -riu], art. martíriul; pl. martírii, art. martíriile (sil. -ri-i-)

n. 1) Suferință îndurată pentru anumite idei sau convingeri. 2) Suferință mare, mai ales morală. /<lat. martyrium

s.n. 1. Suferință, tortură îndurată de cineva pentru convingerile sale, pentru o credință sau pentru o atitudine; martiraj. 2. (Fig.) Suferință morală intensă, mare și prelungită. [Pron. -riu. / < lat. martyrium, cf. fr. martyre, ngr. martyrion, it. martirio].

s. n. tortură îndurată de cineva pentru convingerile sale, pentru o credință sau o atitudine; martiraj. ♢ (fig.) suferință morală; calvar. (< lat. martyrium, gr. martyrion)