martirizez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva la un martiriu; p.gener. a chinui, a maltrata, a tortura, a schingiui. – Din fr. martyriser.
vb., ind. prez. 1 sg. martirizéz, 3 sg. și pl. martirizeáză
vb. I. tr. A supune pe cineva unui martiriu; a trece în rândul martirilor; (p. ext.) a chinui, a maltrata. [< fr. martyriser].