, mascarade, s.f. 1. Acțiune sau atitudine falsă, ipocrită; prefăcătorie, înșelătorie, farsă; înscenare. ♢ Expr. (Rar) Om de mascaradă = om de nimic; secătură. 2. (Înv.) Bal mascat; grup de oameni mascați. – Din fr. mascarade.
s. v. duplicitate, falsitate, fă-țărnicie, ipocrizie, înscenare, minciu-nă, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug.
s. f., g.-d. art. mascarádei; pl. mascaráde
f. 1) Faptă menită să păcălească pe cineva; festă; farsă. 2) înv. Bal mascat. /<fr. mascarade
s.f. 1. Mascare, deghizare; ceată de oameni mascați. 2. (Fig.) Înscenare, prefăcătorie. [< fr. mascarade, cf. it. mascherata].
s. f. 1. mascare, deghizare; ceată de oameni mascați. 2. (fig.) înscenare, prefăcătorie. 3. gen de divertisment de origine italiană, cu caracter aristocrat, în care subiectele, mitologice sau alegorice, interpretate de persoane mascate, erau acompaniate de muzică și dans; versurile corespunzătoare. (< fr. mascarade)