măscăriciuni, s.f. (Înv.) Vorbă, gest, purtare trivială; măscărie. – Măscări + suf. -ciune.
s. v. bufonerie, caraghio-slâc, clovnerie, comicărie, giumbușluc, imoralitate, impudoare, indecență, necuviință, nerușinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate.
s. f., g.-d. art. măscăriciúnii; pl. măscăriciúni