s.f. Francmasonerie. – Din fr. maçonnerie.
f. Curent religios și filozofic care se caracterizează prin ritualuri mistice și prin îmbinarea lor cu principiile etico-morale și politice. /<fr. maçonnerie
s.f. 1. Francmasonerie. 2. Lucrare de zidărie compusă din diverse materiale unite cu un liant. [Gen. -iei. / < fr. maçonnerie].