definiția masuratorilor definiție dex

, măsurători, s.f. Măsurare, determinare. – Măsurat¹ + suf. -oare.

s. v. măsurare.

(acțiune, instrument) s. f., g.-d. art. măsurătórii; pl. măsurătóri

(persoană) s. f., g.-d. art. măsurătoárei; pl. măsurătoáre

(persoană) s. f., g.-d. art. măsurătoárei; pl. măsurătoáre

f. Determinare a unei mărimi sau valori; măsurare. /măsurat + suf. ~oare

măsurători, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Rar) Care măsoară; cu care se măsoară. 2. S.m. și f. Persoană care măsoară ceva; spec. lucrător care efectuează operații de măsurare. ♢ (Pop.) Măsurător de pământ = inginer hotarnic. 3. S.n. și f. Nume dat unor obiecte care servesc la măsurat. ♦ Compas sau instrument folosit pentru a măsura sau a verifica dimensiunile interioare sau exterioare ale unui obiect. – Măsura + suf. -tor.

s. v. repede.

adj. m., pl. măsurătóri; f. sg. și pl. măsurătoáre

(persoană) s. m., pl. măsurătóri

(instrument) s. n., pl. măsurătoáre

rar Care măsoară; care servește la măsurat. /a măsura + suf. ~ător

n. Instrument pentru măsurat sau pentru verificarea măsurării. /a măsura + suf. ~ător

m. și f. Persoană care efectuează operații de măsurare. /a măsura + suf. ~ător