materializez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni material, a da sau a căpăta formă materială, a (se) transpune în viață; a (se) concretiza. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. matérialiser.
vb. (sil. -ri-a-), ind. prez. 1 sg. materalizéz, 3 sg. și pl. materializeáză
tranz. (produse ale activității spirituale) A face să se materializeze; a concretiza. [Sil. -ri-a-] /<fr. matérialiser
intranz. A căpăta formă materială; a deveni real, concret; a se concretiza. [Sil. -ri-a-] /<fr. matérialiser
vb. I. tr., refl. A da sau a căpăta formă materială, a (se) concretiza. [< fr. matérialiser].
vb. tr., refl. a da, a căpăta formă materială, a (se) concretiza. (< fr. matérialiser)