s. f., g.-d. art. matisoárei; pl. matisoáre
matisori, -oare, s.m. și f. Lucrător care face operația de matisare. – Cf. matisa.
s. m., pl. matisóri
s.m. și f. Lucrător care matisează. [Cf. fr. matisseur].
s. m. f. specialist în lucrări de matisare. (< fr. matisseur)
mățișoare, s.n. Diminutiv al lui maț. – Maț + suf. -ișor.
s. (ANAT.) (reg.) mățiguș.
s. n., pl. mățișoáre
s. v. iov, pisicuță.
mâțișori, s.m. (Pop.) 1. Diminutiv al lui mâț; mâț mic; pui (de sex masculin) al mâței; mâțuc. 2. (Bot.) Ament (la salcie, stejar, alun etc.); mâț. [Pl. și: (2, n.) mâțișoare] – Mâț + suf. -ișor.
s. v. ament, papanaș, stâlpare.