adj. m., pl. matóli; f. sg. matólă, pl. matóle
adj. – Beat, îmbătat. Țig. mato (Graur 169; Juilland 168). Cuvînt de argou, ca der. matoli, vb. (a se îmbăta), a cărui var. matosi este rezultată dintr-o confuzie cu matufi.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. matolésc