, maturări, s.f. (Livr.) Acțiunea de a (se) matura și rezultatul ei; maturizare. ♦ Maturație. – V. matura.
s. f., g.-d. art. maturării; pl. maturări
s.f. Acțiunea de a (se) matura și rezultatul ei; maturizare; (spec.; bot.) maturație, coacere. [< matura].
măturari, s.m. Persoană care face sau vinde mături (1). – Mătură + suf. -ar.
s. m., pl. măturári
m. 1) Persoană care face mături. 2) Vânzător de mături. /mătură + suf. ~ar
măturări, s.f. Acțiunea de a mătura; măturat. – V. mătura.
s. v. măturat.
s. f., g.-d. art. măturării; pl. măturări