maturizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină matur; a (se) matura. ♦ A ajunge sau a face să-și însușească o bogată experiență, multe cunoștințe, un mod echilibrat de a judeca. – Matur + suf. -iza.
vb., ind. prez. 1 sg. maturizéz, 3 sg. și pl. maturizeáză
tranz. A face să se maturizeze. /matur + suf. ~iza
intranz. 1) A deveni matur; a ajunge la maturitate. 2) (despre persoane) A atinge maturitatea spirituală; a căpăta o experiență bogată și multe cunoștințe. /matur + suf. ~iza
vb. I. tr., refl. 1. A face sau a deveni matur, a atinge maturitatea; a (se) matura. 2. (Fig.) A ajunge sau a face să-și însușească o bogată experiență, un mod de a judeca plin de răspundere. [< matur + -iza].