maxile, s.f. Fiecare din cele două plăci chitinoase de la gura insectelor, a unor viermi și a unor moluște, așezate deasupra buzei inferioare. – Din lat. maxilla.
maxile, s.f. Fiecare din cele două plăci chitinoase de la gura insectelor, a unor viermi și a unor moluște, așezate deasupra buzei inferioare. – Din lat. maxilla.
f. Fiecare dintre plăcile chitinoase de la gura insectelor, a unor viermi și a unor moluște. /<lat. maxilla, fr. maxille
f. Fiecare dintre plăcile chitinoase de la gura insectelor, a unor viermi și a unor moluște. /<lat. maxilla, fr. maxille
s.f. 1. Os al feței. 2. Piesă chitinoasă din armătura bucală a insectelor, așezată deasupra buzei inferioare. [< lat. maxilla].
s.f. 1. Os al feței. 2. Piesă chitinoasă din armătura bucală a insectelor, așezată deasupra buzei inferioare. [< lat. maxilla].
s. f. 1. maxilar superior. 2. piesă chitinoasă din armătura bucală a insectelor, deasupra buzei inferioare. (< fr. maxille, lat. maxilla)
s. f. 1. maxilar superior. 2. piesă chitinoasă din armătura bucală a insectelor, deasupra buzei inferioare. (< fr. maxille, lat. maxilla)