meșteșugărești, adj. Care aparține meșteșugarului sau ocupației lui, privitor la meșteșugar sau la ocupația lui. – Meșteșugar + suf. -esc.
adj. (rar) meserieșesc, meșteresc. (Atelier ~.)
adj. m., f. meșteșugăreáscă; pl. m. și f. meșteșugăréști
Care este caracteristic pentru meșteșugari; propriu meșteșugarilor. /meșteșugar + suf. ~esc
meșteșugăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în calitate de meșteșugar. – V. meșteșugar.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșteșugărésc, imperf. 3 sg. meșteșugăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. meșteșugăreáscă
intranz. rar A practica ocupația de meșteșugar; a fi meșteșugar. /Din meșteșugar