meșteșugari, s.m. Persoană calificată într-un meșteșug (I 1); persoană care are (și practică) un meșteșug; meseriaș. – Meșteșug + suf. -ar.
s. v. meseriaș.
s. m., pl. meșteșugári
m. Persoană calificată într-un meșteșug; meseriaș. /meșteșug + suf. ~ar