Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția mecanic definiție dex
mecanic
găsește rime pentru
mecanic
Cuvinte apropiate:
mecani
,
mecanic
,
mecanică
,
mehanic
,
melanic
MECÁNIC, -Ă,
mecanici
, -ce
, subst., adj.
I.
S.f.
1.
Știință
care
studiază
mișcarea
sau
echilibrul
corpurilor
sub
acțiunea
forțelor
exercitate
asupra
lor
;
tehnica
procedeelor
în care
intervin
aceste
fenomene
;
mecanotehnică
. ♢
Mecanică
cerească
=
știință
care se
ocupă
cu
mișcarea
corpurilor
cerești
sub
acțiunea
atracției
universale
. ♦ (Înv.)
Mecanism
,
mașină
.
2.
Disciplină
tehnică
al
cărei
obiect
îl
constituie
construcția
și
funcționarea
mașinilor
,
îndeosebi
a
pieselor
și a
mecanismelor
care
servesc
la
transmiterea
mișcării
.
3.
Tratat
,
manual
de
mecanică
(
I 1, 2
).
II.
Adj.
1.
Care
aparține
mecanicii
(
I
),
privitor
la
mecanică
, de
mecanică
.
2.
(Și adv.) Care este
pus
în
mișcare
de o
mașină
sau de un
mecanism
; care se
face
cu
ajutorul
mașinilor
sau al
mecanismelor
;
mecanizat
.
3.
(Și adv.) Care se
realizează
fără
participarea
conștiinței
, a
voinței
;
mașinal
,
automat
. ♦ Care
aplică
o
teză
, o
teorie
, o
dispoziție
etc.
fără
a ține
seama
de
specificul
concret
sau
individual
al
situației
,
fenomenului
,
cazului
respectiv
;
simplist
,
schematic
,
rigid
,
dogmatic
.
III.
S.m. și f.
Specialist
în
mecanică
(
I 1, 2
). ♦
Persoană
care
efectuează
operații
de
montaj
, de
reparare
, sau de
întreținere
a
utilajelor
,
mașinilor
și
aparatelor
. ♦
Persoană
care
supraveghează
sau
conduce
un
vehicul
sau un
motor
, cu
instalațiile
anexe
;
mașinist
. – Din (
I
) lat.
mechanica,
it.
meccanica,
germ.
Mechanik,
fr.
mécanique,
(
II
) lat.
mechanicus,
it.
meccanico,
fr.
mécanique,
(
III
) lat.
mechanicus,
germ.
Mechaniker.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia mecanic
MECÁNIC
s., adj., adv.
1.
s.
mașinist
, (înv.)
mecanician
.
(~ pe o
locomotivă
.)
2.
adj. v.
mecanizat
.
3.
adj.
fizic
.
(
Acțiunea
~ a
vântului
.)
4.
adj. v.
automat
.
5.
adv.
automat
.
6.
adj. v.
papagalicesc
.
7.
adv. v.
papagalicește
.
8.
adj. v.
dogmatic
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia mecanic
mecánic
s. m., adj. m., pl.
mecánici
;
f. sg.
mecánică
,
pl.
mecánice
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia mecanic
MECÁNI//C
1
~că (~ci, ~ce)
1) Care ține de
mecanică
;
propriu
mecanicii
. 2) Care este
pus
în
mișcare
de o
mașină
sau de un
mecanism
;
funcționat
de o
mașină
sau de un
mecanism
. 3)
fig.
Care este
făcut
fără
participarea
conștiinței
sau a
voinței
;
inconștient
;
automat
;
mașinal
;
instinctiv
;
involuntar
. 4) Care
rezultă
din
mișcare
;
produs
prin
mișcare
.
Energie
~că.
Reacție
~că.
/<lat.
mechanicus
, it.
meccanico
, fr.
mécanique
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia mecanic
MECÁNI//C
2
~ci
m.
1)
Specialist
în
mecanică
. 2)
Muncitor
specializat
în
montarea
,
întreținerea
și
reparația
mașinilor
,
mecanismelor
,
motoarelor
sau
aparatelor
. 3)
Persoană
care
conduce
sau
supraveghează
un
vehicul
sau un
motor
;
mașinist
. 4)
Conducător
al unei
locomotive
;
mașinist
. /<lat.
mechanicus
, germ.
Mechaniker
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia mecanic
MECÁNIC
3
adv.
Ca un
automat
;
fără
rațiune
.
A
vorbi
~.
/<lat.
mechanicus
, it.
meccanico
, fr,
mécanique
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia mecanic
MECÁNIC, -Ă
adj.
1.
Acționat
de o
mașină
sau de un
mecanism
.
2.
Referitor
la
mecanică
(
2
) [în DN].
3.
(
Despre
o
acțiune
, un
gest
)
Făcut
automat
;
reflex
,
mașinal
. //
s.m.
Lucrător
specialist
în
lucrări
de
mecanică
, în
reparații
de
mașini
, de
instalații
etc. ♦
Conducător
al unei
locomotive
. [Var.
mehanic
, -
ă
adj. / cf. fr.
mécanique
, germ.
Mechanik
, lat.
mechanicus
, gr.
mechanikos
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia mecanic
MECÁNIC, -Ă
I.
adj.
1.
referitor
la
mecanică
(III). 2.
acționat
de o
mașină
, de un
mecanism
. 3. (
despre
o
acțiune
, un
gest
; și adv.)
făcut
automat
;
mașinal
. II. s. m.
lucrător
specialist
în
lucrări
de
mecanică
, în
reparații
de
mașini
, de
instalații
etc. ♢
conducător
al unei
locomotive
;
motorist
. III. s. f. 1.
știință
care
studiază
legile
mișcării
și
ale
repausului
corpurilor
. o
ă
fluidelor
=
hidromecanică
; ~
cerească
=
ramură
a
astronomiei
care
studiază
mișcarea
corpurilor
cerești
. 2.
tehnica
procedeelor
în care
intervin
fenomene
mecanice
;
mecanotehnică
. 3. (fig.)
combinație
. (< fr.
mécanique
, it.
mecanico
, germ.
Mechenik/
er
/
, lat.
mecanicus
, germ.
Mechenik/
er
/
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia mecanic
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK