mecanisme, s.n. 1. Sistem tehnic alcătuit din mai multe piese mobile și fixe care sunt angrenate între ele, astfel încât unele elemente mobile, transmițând forțele de la elementul conducător la elementele conduse, pot antrena mișcarea acestora. ♦ Totalitatea elementelor care alcătuiesc un astfel de sistem; mașinărie. 2. Mod de funcționare a unui mecanism (1). 3. Mod în care se desfășoară un fenomen, o reacție etc. 4. P. anal. Sistem, mod de organizare politică, economică, socială etc. – Din fr. mécanisme, germ. Mechanismus.
s. (TEHN.) 1. mașinărie, (rar) mașină, (înv.) mecanică, mihanie. (Un ~ care funcțio-nează perfect.) 2. v. dispozitiv.
s. n., pl. mecanísme
n. 1) Sistem tehnic constând din mai multe elemente, folosit pentru a transmite sau a transforma o mișcare. 2) Totalitate a pieselor, angrenajelor, ce constituie un astfel de sistem. 3) Ansamblu de elemente, coordonate între ele, care formează un întreg, funcționând ca un organism viu. 4) Mod de funcționare; proces funcțional. ~ul gândirii. ~ul limbii. ~ biologic. /<fr. mécanisme, germ. Mechanisme
s.n. 1. Sistem tehnic compus din piese fixe și mobile care sunt în contact și ale cărui elemente mobile antrenează mișcarea celorlalte; (p. ext.) mod de funcționare a unui astfel de sistem. 2. Ansamblul elementelor care formează un întreg, funcționând ca un organism. 3. (Fig.) Sistem, organizare, organizație. [Var. mehanism s.n. / < fr. mécanisme, cf. lat. mechanisma].
s. n. 1. sistem tehnic din piese fixe și mobile care sunt în contact și ale cărui elemente mobile antrenează mișcarea celorlalte. 2. ansamblul elementelor care formează un întreg, funcționând ca un organism. ♢ sistem, mod de organizare. (< fr. mécanisme, germ. Mechanismus)