definiția mediană definiție dex

s. f. (sil. -di-a-), g.-d. art. mediánei; pl. mediáne

s. f. (sil. -di-a-), g.-d. art. mediánei; pl. mediáne

f. Dreaptă care unește vârful unui triunghi cu mijlocul laturii opuse. [Sil. -di-an] /<fr. médian, lat. medianus

f. Dreaptă care unește vârful unui triunghi cu mijlocul laturii opuse. [Sil. -di-an] /<fr. médian, lat. medianus

s.f. Dreaptă care unește un vârf de triunghi cu mijlocul laturii opuse. ♦ Dreaptă care unește un vârf al unui tetraedru cu centrul de greutate al feței opuse. [Pron. -di-a-. / < fr. médiane, cf. lat. medianus – de mijloc].

s.f. Dreaptă care unește un vârf de triunghi cu mijlocul laturii opuse. ♦ Dreaptă care unește un vârf al unui tetraedru cu centrul de greutate al feței opuse. [Pron. -di-a-. / < fr. médiane, cf. lat. medianus – de mijloc].

mediani, -e, adj. Care se află la mijloc; medial. ♦ Situat la mijlocul unei figuri geometrice. ♦ (Substantivat, f.) Fiecare dintre dreptele care unesc un vârf al unui triunghi cu mijlocul laturii opuse vârfului. ♦ (Substantivat, f.) Fiecare dintre dreptele care unesc un vârf al unui tetraedru cu centrul de greutate al feței opuse. [Pr.: -di-an] – Din fr. médian, lat. medianus.

adj. (rar) medial. (Poziție ~.)

adj. m. (sil. -di-an), pl. mediáni; f. sg. mediánă, pl. mediáne

Care trece prin mijloc; care împarte ceva în două; medial. Nervura ~ă a frunzei. Linie ~ă. [Sil. -di-an] /<fr. médian, lat. medianus

adj. Situat la mijloc, de la mijloc. ♦ (Mat.) Situat în mijlocul unei figuri geometrice. ♢ Linie mediană = linie care împarte o figură în două părți egale. [Pron. -di-an, pl. -ieni, -iene. [cf. fr. médian, lat. medianus].

I. adj. situat la mijloc; medial; (mat.) care împarte (un corp, o figură) în două părți egale. II. s.f. dreaptă care unește un vârf de triunghi cu mijlocul laturii opuse sau un vârf al unui tetraedru cu centrul de greutate al feței opuse. (< fr. médian, lat. medianus)