mediați, -te, adj. (Și adv.) Care are legătură indirectă cu ceva; indirect. [Pr.: -di-at] – Din fr. médiat.
adj. (și adv.) Care nu se leagă direct de ceva, ci prin intermediul altui lucru. [Pron. -di-at. / < lat. mediatus, fr. médiat].
mediáți, -te, adj. 1. (și adv.) Care nu se leagă direct de ceva; mijlocit. 2. (Log.) Care admite un termen mediu. (< fr. médiat)
mediații, s.f. Acțiunea de a media; mediere, mijlocire; intervenție a unui stat, a unei organizații internaționale ori a unei persoane oficiale pentru rezolvarea pașnică a conflictelor dintre state, luând parte la tratative și uneori formulând propuneri. [Pr.: -di-a-] – Din fr. médiation.
s. f. (sil. -di-a-ți-e), art. mediáția, (sil. -ți-a), g.-d. art. mediáției; pl. mediáții, art. mediáțiile (sil. -ți-i-)
s.f. Intervenție făcută între doi adversari pentru a-i împăca, pentru a-i face să se înțeleagă; mediere, mijlocire. [Gen. -iei, var. mediațiune s.f. / cf. fr. médiation, lat. mediatio].
s. f. acțiunea de a media; mediere. ♢ intervenție a unui stat, a unei organizații internaționale, unei persoane oficiale în vederea aplanării sau prevenirii unui conflict. (< fr. médiation)