meditez, vb. I. 1. Intranz. A cugeta adânc asupra unui lucru. 2. Tranz. (Înv.) A examina ceva din toate punctele de vedere, a studia. 3. Tranz. (Înv.) A pune ceva la cale; a plănui, a urzi. 4. Tranz. A ajuta un elev, un student etc. să-și pregătească (în afara orelor de curs) lecțiile, examenele; a da lecții particulare. – Din fr. méditer.
vb. 1. v. chibzui. 2. a visa. (Toată ziua ~ la ...) 3. a pregăti, a prepara. (Îl ~ la fizică de două ori pe săptămână.)
intranz. A gândi mult și profund (asupra unui lucru); a cugeta; a reflecta; a contempla; a chibzui. 2. tranz. 1) înv. A supune unui examen amănunțit (pentru a cunoaște mai bine); a analiza atent și sub toate aspectele; a studia; a cerceta; a investiga; a analiza; a considera. 2) înv. (acțiuni dușmănoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a urzi; a țese. 3) rar (planuri, lucruri, idei) A-și reprezenta în minte; a pregăti îndelung în gând; a plăsmui; a urzi; a plămădi. 4) (elevi, studenți etc.) A face să capete cunoștințe într-un domeniu oarecare (în mod particular). /<fr. méditer
vb. – 1. A gîndi. – 2. A prepara, a da lecții în particular. Fr. méditer; și pentru sensul al doilea lat. meditari cu sensul de „a exercita, a pregăti”, comun în limba clasică (observațiile lui Graur, BL, XIV, 109 nu sînt izbutite). – Der. meditativ, adj.; meditațiu(n)e, s.f. (gîndire profundă; lecție particulară), din fr. méditation; meditator, s.m. 9profesor particular); premedita, vb., din fr. préméditer.
vb. I. intr. A cugeta, a gândi adânc la ceva. 2. tr. A pregăti în particular un elev. [< fr. méditer, cf. lat. meditari].