megieși, -e, s.m. și f., adj. 1. S.m. și f. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Țăran liber, stăpân de pământ. ♢ (Adjectival) Țăran megieș. 2. S.m. și f., adj. (Pop.) Vecin. [Pr.: -gi-eș] – Din scr. medjaš, magh. megyés.
s. m., adj. m. (sil. -gi-eș), pl. megiéși; f. sg. megiéșă, art. megiéșa, g.-d. art. megiéșei, pl. megiéșe
și substantival pop. Care stă, se află alături sau în apropiere de cineva sau de ceva; vecin. [Sil. -gi-eș] /<sb. medjaš, ung. megyés