mehmendari, s.m. (Turcism; în evul mediu, în Moldova și în Țara Românească). 1. Boier (sau funcționar) care însoțea în călătorie pe domn sau o persoană oficială de rang înalt, îngrijindu-se de găzduirea lor. 2. Comisar special însărcinat cu aprovizionarea. – Din tc. mihmandar.
s. m., pl. mehmendári
s.m. – Intendent, administrator. – Var. mihmandar, maimandar. Tc. mihmandar, din per. (Șeineanu, III, 75). Sec. XVIII, înv.